Căutați idei de city-break? Bari, una din numeroasele comori ale Italiei


Pe neașteptate a venit vremea vacanțelor și city-breakurilor. De aceea m-am gândit din nou la Italia .

Astăzi despre Bari, oraș pe care l-am vizitat de două ori. Spre Bari aveți zboruri directe de 4 ori pe săptămână  (luni, miercuri, vineri, duminică), așa că nu ar trebui sa fie greu să vă hotărâți.

Din Bari puteți ajunge oricând în alte părți ale Italiei, închiriând o mașină, iar Bari este un loc ce poate fi vizitat indiferent de sezon. Eu am fost atât vara cât și primăvara.

Așa că m-am gândit să dedic o sesiune specială mai multor orașe din Italia, pentru că Italia ''it’s a bliss!''

Bari este o destinație tipic city-break dar și punct de pornire spre alte frumuseți ale Italiei, poate nu atât de cunoscute ca: Matera (orașul de piatră) și Alberobello (satul căsuțelor de pitici).


O să încep cu un pic de istorie. Bari este o ancoră a creștinismului, și poate nu mulți știu că aici se găsesc moaștele Sfântului Nicolae.

Ne putem mira chiar, fiindcă e drum lung din Lychia până în Bari. Dacă tot am început haideți să vă spun povestea.

Sfântul Nicolae este cunoscut ca arhiepiscop al Myrei Lychiei, acum Demre, Turcia.              

Istoria spune că după ce Myra a căzut sub ocupație turcă, căci în secolele 11-13 otomanii stăpâneau încă importante părți din Asia, comercianții italieni din Veneția și Bari, atât de obișnuiți de altfel cu drumurile în Orient, au decis să revendice apartenența acestui mare sfânt creștin.

În 1087, negustorii au furat practic moaștele, aducându-le pe pământ italian. De atunci, acestea sunt în Bari. Cripta actuală în care sunt ținute moaștele a fost construită doi ani mai târziu în 1089, de către Papa Urban al 2lea.

Biserica Sfântului Nicolae din Bari datează din secolul al 12-lea și este de atunci un binecunoscut loc de pelerinaj pentru creștini. După cum era de așteptat, odată ce a poposit pe meleagurile italiene, sfântul Nicolae a devenit patronul spiritual al orașului Bari, dar si al zonei Apulia.

 
                             


Acum este deja un loc consacrat atât printre creștinii ortodcși cât și catolici. Aceștia sărbătoresc întoarcerea Sfântului cu un pelerinaj al moaștelor în fiecare an, acestea fiind purtate prin toată provincia. Din 1966 în interiorul bisercii catolice s-a ridicat o criptă ortodoxă unde se țin slujbe.

Am vizitat Bari pentru prima dată în 2014, iar principalul simbol al orașului rămân Catedrala și mormântul cu altarul și moaștele, un loc deosebit unde este vizibilă buna înțelegere între ortodocși și catolici, și unii și ceilalți slujind în aceeași biserică. Din punctul meu de vedere, este un exemplu al acceptării și toleranței care merită menționat. Așa că nu ezitați să dați o fugă dacă ajungeți în Bari.







În afară de partea cultural-religioasă, Bari are multe de oferit. Pe coasta Adriaticii, Bari este al doilea centru economic al Sudului Italiei, dupa Napoli. Orașul este împărțit oarecum în zona de Nord și cea de Sud. În Nord, orașul vechi și catedrala Sfântul Nicolae, în Sud cartierul Murat, faleza loc de promenadă celebru pe malul Adriaticii și zona de shopping.

Ce putem face în Bari? Cred că nu e nevoie mai mult de 2-3 zile pentru a savura pe îndelete orașul, depinde însă de ritmul fiecăruia.  Putem vizita Teatrul Petruzzelli un simbol al zonei dar și al Italiei după La Scala din Milano, castelul Svevo în stilul arhitecturii normande, construit de Frederick II of Hohenstaufen acum în principal galerie pentru expoziții temporare. Iubitorii de artă mai au ca opțiune și Pinacoteca Provinciale di Bari, cea mai importantă din Apulia.









După cum spuneam pe parte cultural-religioasă avem Bazilica Sfântului Nicolae, dar și catedrala din Bari, un exemplu al stilului Romanesque, cu interior si fațadă în stil Baroc.


Pentru o după amiază de toamnă sau primăvară recomand faleza din Bari dar și o plimbare pe străduțe. Cred cu tărie că farmecul Italiei stă și în străduțele sale. 








Portul Bari, un important punct de trecere spre Grecia, o să vă încânte de asemenea cu multitudinea de ferryboaturi ancorate.


Din Bari sunt rute directe spre Croația, Grecia si Albania. Așa că nu uitați din Bari opțiunile pe mare sunt multiple. Spre Durres, Muntenegru, Dubrovnik, Igoumenitsa (Ventouris Ferries & Anek Superfast) dar și spre insulele grecești Corfu, Zakhynthos, Sami și Patras. Aici aveți Program Ferryboaturi.








 



Bari se bucură de temperaturi plăcute tot timpul anului cu 12-15 grade din ianuarie până în martie și chiar 39-40 grade uneori din mai până în septembrie. Eu am vizitat Bari în martie la început și în iunie în perioada mini vacanței de Rusalii. În Bari puteți merge și pentru gastronomie, tipice zonei fiind pastele ''orrecchiette'' și ''Barese ragu''. Dar să nu uităm, înainte de toate Bari este port și se mândrește cu fructele de mare dar și vinurile provinciei Apulia, despre care voi reveni cu o sesiune dedicată wine tasting ului.

Oricum ar fi aici aveți zboruri spre Bari, luni, miercuri, vineri Wizzul zboară la Bari cu prețuri în jur la 100 euro dus întors indiferent de sezon, dar puteți găsi și mai ieftin dacă vă hotărâți din timp, așa că ce mai așteptați Buon Viaggio! Bari vă așteaptă oricând!




  















Trulli, o poveste cu Albă ca Zăpada şi cei 7 pitici


Astăzi m-am gândit să mergem într-o lume a poveștilor cu cei 7 pitici și Albă ca Zăpada.
Iar locul care mi-a venit imediat în minte, a fost nu Grecia, cum poate v-ați imagina, ci Trulli.

De ce Trulli poate fi numit cu ușurință orășelul de poveste al Italiei? O să încerc să vă povestesc astăzi.

Dacă v-ați întrebat vreodată ce este acela un trullo? O construcție din lut uscat fără mortar, ce se poate dezmembra foarte ușor, cu un acoperiș conic. Scopul e unul simplu de intuit  - ca locuitorii trulli lor să și poată construi și reconstrui repede casele. În vremea aceea birurile și taxele în regatul Napoli erau foarte mari, aceasta fiind o metodă foarte eficientă de a evita plata de taxe, arătându-și în același timp indignarea față de politicile lorzilor locali.


Istoria acestor trulli datează de pe la jumătatea secolului al 16 lea în comunitatea Monti. De abia în 1620, sătucul Alberobello a început să ia aspectul unei așezări.
Primele trulli au apărut în Monti, 40 la număr. Orășelul a atras imediat atenția și a devenit rapid ''Orașul regal'' din ținutul Napoli, dar și orașul favorit al lui Ferdinand de Bourbon. Numele inițial al orașului, că tot îmi plac toponimele, derivă din latinescul ''silva arboris belli'' - în traducere ''lemnul sau copacul războiului''.  De ce? Fiindcă, inițial, aceste trulli erau răsfirate peste tot în zonă, printre plantațiile de măslini.

Dar Alberobello, care nu este altceva decât un orășel de ''trullis'' a fost construit și cu un scop pur economic. Lordul Acquaviva și-a strămutat în zonă tăranii iobagi, să îi numim așa, care lucrau pe feudul său, pentru a curăța terenul de uscăciuni și ulterior a cultiva pământul. Dar și pentru a evita taxele și a nu declara Alberobello ca o localitate în sine. De aceea, până în 1797, Alberobello nu este documentat, locuitorii săi trăind în aceste case care puteau fi ușor dezmembrate și strămutate în altă parte, atunci când era nevoie.


Eu am numit Trulli orașul piticilor din Albă ca Zăpada, căci nu mi-a fost deloc greu să mă transpun într-un timp al poveștii. Îmi și imaginam piticii muncitori mergând grăbiți printre căsuțele conice, special construite parcă pentru ei. Și nici nu e greu să te simți ca Guliver în țara piticilor când intri într-un trulli. Și da, când am ajuns în Trulli, m-am bucurat ca un copil ajuns pe un tărâm de vis. Fiecare căsuță e unică în felul ei, anumite acoperișuri au inscripționate simboluri solare, sau semne ale zodiacului, după cum am încercat să surprind în imagini.

O data ce am intrat într-un trulli am realizat simplitatea construcției.
O cameră principală cu spații adiționale pentru locuit și gătit. Unele trulli au și terasă unde poți urca și admira împrejurimile.
Un sătuc trulli te umple de lumină și căldură, indiferent de anotimp, căsuțele vopsite în alb, fiind un prilej bun să te bucuri de soarele Italiei. Ce am observat la anumite trulli și atunci inevitabil a apărut și întrebarea, ''de ce ar fi acelea speciale?'' este că au acoperișurile pictate cu diferite simboluri religioase sau mistice: lună, soare, sau semne zodiacale. Acestea pot avea legătură cu un statut al celor care locuiau în trulli, demonstrând astfel rangul celor care le dețineau. În mod sigur există și alte teorii, dar nu aș știi să vă spun mai multe. Trebuie să menționez și casele mai cu moț să le zicem, care au mai multe acoperișuri în formă de con. Prin deducție, probabil acestea aparțineau populației mai înstărite.
Între timp, Trulli, sătucul cu căsuțe albe de pitici, s-a transformat în atracție turistică cu multe trullii transformate în muzee și magazine de suveniruri. Nu vi se va cere nici o taxă să le vizitați, iar unii propietari chiar vă lasă să urcați pe terasă - acoperiș și vă servesc cu limoncello și alte produse tipice, în speranța că veți și cumpăra bineînțeles.



















În rest, Alberobello este un orășel situat între dealuri, cu străduțe înguste și peisaje unice.
Bineînțeles, atracția principală  este ''zona turistică'' a acestor trulli, unde sunt vreo mie astfel de construcții. Merită să urcați în partea de sus a orașului, o luați pe străduțe printre case și iesiți inevitabil din zona turistică, ajungând într-un punct mai înalt de unde veți vedea întregul sat de trulli.
Zona se numește Rione Monti. Cred că strada se numește Via Monte Michele, oarecum intuitiv, în direcția bisericii care se zărește pe deal Chiesa di Sant Antonio. 




Alberobello e o oază de liniște și relaxare, locul perfect pentru o după amiază însorită de primăvară sau toamnă târzie. Eu am fost acum în martie și era un pic frig, dar însorit totuși, oricum ar fi, priveliștea merită cu prisosință. Puteți închiria o mașină, dar să fiți atenți, în Italia nu puteți închiria decât cu un card de credit valid, nu un card de debit, iar de pe cardul de credit vi se oprește o garanție pe zi care vă este returnată în aproximativ 3 săptămâni tot pe card. 

Pe drum înspre Trulli opriți și în Locorotondo, orășelul rotund care străjuiește valea Itria. Dar despre Locortondo data viitoare. 
Trulli, o poveste cu Albă ca Zăpada și cei 7 pitici, vă invit cu drag să ne pierdem pe străduțele albe ce fac din Italia un colț rupt din povești, cu prințese și feți frumoși.