calatorie si aventura

Prima tura iarna la munte : cabana Malaiesti-cabana Diham-Busteni ( 20 ianuarie 2013 ) Timpul nebunul iar a facut el ce a vrut si a adus cu sine si ziua de duminica.   Dupa o noapte mai mult de nesomn decat de altceva, prima mea noapte intr o cabana de munte unde am dormit in paturi suprapuse, ”ce ca lumea!”, (de cand eram mica mi am dorit asa ceva, insa am cam facut frigul), a venit si ziua intoarcerii. Dezamagirea ma cuprindea incetul cu incetul, stiam ca urma sa ma intorc in Bucurestiul de plumb.   Iar acum nu mi-a mai ramas altceva de facut decat sa depan amintiri.  Planificasem o sesiune foto in caldarea Malaiesti, insa soarele nu ne-a mai rasfatat cum ne obisnuise. Speram sa vad hornurile Malaiesti, de fapt cam visasem toata noaptea la ele si la ce traseu as fi putut sa fac, dar cum socoteala de acasa nu se potriveste cu cea din targ a cam trebuit sa o las pe alta data. Si am pornit din nou catinel la drum. Acelasi drum , aceleasi poieni, si totusi parca cu totul a

Prima tura iarna la munte: cabana Diham-cabana Malaiesti (19 ianuarie 2013)    Dupa o noapte de traseu agitata, eram inca pe culmile adrenalinei incat puteam sa dau si altora. Plina de entuziasm, voie buna si chef de munte (nu ca mi-ar lipsi acesta din urma vreodata), am pornit a doua zi inspre Malaiesti. Simteam ca aventura de abia incepuse si noaptea anterioara de traseu avea sa fie preludiul unei expeditii memorabile dar si prima din multe ture de neuitat. Cu muntele in suflet, in ganduri si priviri iata-ne iar la drum. Se pare ca nu eram primii pe traseu, asa ca am stat sa ne uitam un pic la cer, sa i admiram frumusetea de sticla. As fi vrut sa tin timpul in loc; de aceea m-am oprit  cateva secunde sa-mi incarc bateriile pentru o noua zi plina de aventuri, sa trag aer in piept iar apoi am luat o cu pasi marunti prin mormanele de zapada. Fiind destul de dimineata, sa fi fost vreo 9 cel mult, cerul plumburiu de Bacovia nu prea te invita la o plimbare prin zapada,